Am fost niţel pe lume-ailaltă
Dar m-am întors... M-am întâlnit –
Cu cine crezi? - cu un măgar.
De fapt... un mit,
O umbră de măgar,
Mai mult o ceaţă...
A fost adus în starea asta –
Deloc măreaţă –
De foame.
...De fapt, de o echidistanţă
Faţă de două şuri de fân...
(Nici nu mai ştiu: ...proaspăt cosit?).
*
Să vrei să fii?...N-ar trebui!...
Chiar fiul Domnului? Mă sperii!
Nu-i prea mult?
(Apă Botezului de Fiu de unde?...
...Si de ar fi, parcă-i prea scurt...).
Privind egal spre Cer şi spre Pământ
N-am să ajung încremenit în gînd,
Secătuit de-atât privit în van,
Pierdut precum pierdutu-şi-a măgarul,
Buridan?
...Şi pentru ce? De ce?
...Că ce ţi-e scris în frunte-i ghicitoare?
...Că-mpinsu-n jugul numit viaţă doare?
...Că nici trăiri nici moarte nu-s pe gratis?
...Că şi Persida (avută la-ndemână) ’i muritoare?
*
Eu n-am să-ţi zic, băi Yete, Dumnezeu
Nici „doar în glumă”,
Căci n-ai mandat divin mai mult de-o viaţă (cât am eu),
Oricît de mult ai vrea – măcar cinci ani să ţi se spună -
Şi-orcât s-ar milogi să le permiţi
Jigodiilor ce te-nconjoară
Să capete (să le acorzi) statut de sfinţi.
